Violența domestică în armată
Conform liniei telefonice naționale de violență domestică, telefonul la linia directă de la soții și prietenele militare se triplă între 2006 și 2011. Apelurile între 2010 și 2011 cresc cu 25%. Există o serie de factori care indică aceste creșteri, inclusiv războaiele din Irak și Afganistan.

La fel ca societatea în general, cei din armată sunt susceptibili să afecteze violența în familie sau să înțeleagă gravitatea acesteia. Alții consideră că violența dintre cuplurile căsătorite sau partenerii intimi este o problemă privată de familie și sunt reticenți în a se implica.

În special în ultimul deceniu, militarii lucrează pentru a produce schimbări atitudinale care susțin violența în familie ca o formă acceptabilă de comportament. De fapt, militarii au mers chiar și să condamne anterior la violența domestică spunând că nu este acceptabilă.

Recunoașterea problemei a fost un prim pas important, dar progresele în combaterea problemei au fost oarecum lente. Nu există încercări mai mari de a oferi servicii de susținere, cum ar fi gestionarea furiei, consilierea cuplurilor și ore de parenting. Avocații victimelor lucrează cu supraviețuitorii, ofițerilor li se asigură instruire și protocoale în domeniul violenței domestice, iar canalele de raportare au fost clar stabilite. Schimbarea atitudinilor, care presupune mai mult decât punerea personalului la loc sau realizarea unei noi reguli, a fost mult mai lentă. De asemenea, a existat o mai mare cooperare între oficialii militari și civili pentru a îmbunătăți siguranța, rezultatele și răspunderea pentru victime și făptuitori.

Apărătorii violenței în familie indică o presiune crescută a desfășurării repetate a familiilor, care notează studii care indică o corelație între trauma de combatere și violența în familie. După cum se poate aștepta, membrii militari serviciul de luptă poate deveni sensibil la violență și moarte. În același timp, timpul de război poate devia resurse care altfel ar putea fi utilizate pentru a aborda problema violenței domestice. De exemplu, violența în familie este considerată acum o crimă în armată. Membrii serviciilor care au fost condamnați pentru violență în familie li se interzice desfășurarea. Cu toate acestea, ele sunt adesea implementate în ciuda convingerii, care transmite un mesaj mixt despre priorități și valori și face ca sistemul de responsabilitate să pară aleatoriu și capricios. În consecință, soldații nu au o așteptare sigură că vor exista consecințe pentru comportamentul lor.




Instrucțiuni Video,: Avanpost România, un documentar de Alina Grigore (@Dosar România) (Aprilie 2024).