Soarta și Predestinarea în Credința Bahá'í
Ce spune Credința Bahá'í despre întrebările perene ale Soartului și predestinării și cum va juca libera orice rol în Planul pe care ei cred cu tărie că există pentru creație? Acestea nu sunt întrebări noi, desigur, iar promisiunea în vârstă că toate vor veni în cele din urmă pentru credincioșii pioși nu este răspunsul cel mai satisfăcător la o solicitare explicită.

Mi se pare că o mare parte din ceea ce oamenii consideră atrăgători în religie, filosofie, retorică politică și chiar promisiuni de marketing, este garanția unor controluri asupra propriilor lor destinații. În căutarea acelei puteri, urmăm pe oricine și orice credem ne va scăpa neputința și anxietatea, fără să mai vorbim de îmbunătățirea bunăstării materiale și fizice.

Din păcate, nu foarte mult din ceea ce umanitatea pune credința în lucrări de-a lungul timpului. Religia are cea mai mare longevitate, dar chiar și faptul că, după câteva generații, suferă mașinațiile celor flămânzi pentru un control mai mare, o putere personală suplimentară sau bunuri materiale sau orice altceva.

Bahá'u'lláh, Profetul / Fondatorul Credinței Bahá'í nu promite un control mai mare asupra lumii fizice și nici religia nu învață acceptarea neputincioasă a ceea ce se întâmplă ca fiind voința lui Dumnezeu - sau a oricărei alte zeități. În schimb, El definește creația ca fiind atât determinant cât și potențial, adică, există reguli pe care numai Dumnezeu le poate schimba, dar există și grade de libertate disponibile în cadrul acestor reguli:

"Știți ... că decretele Ordinului Suveran, în legătură cu soarta și predestinarea, sunt de două feluri. Ambele trebuie să fie ascultate și acceptate. Unul este irevocabil, celălalt este, așa cum este numit de oameni, iminent. Pentru cei dintâi, toți trebuie să se supună fără rezerve, în măsura în care este fixat și stabilit. Dumnezeu, totuși, este capabil să-l modifice sau să-l anuleze ". Dar apoi îi avertizează pe cei care ar dori să insiste în continuare să schimbe ceva: „întrucât vătămarea care trebuie să rezulte dintr-o astfel de schimbare va fi mai mare decât dacă decretul ar fi rămas neschimbat, toți ar trebui, așadar, să înțeleagă în mod voit ceea ce Dumnezeu a dorit și Respectând cu siguranță același lucru. Decretul iminent este totuși astfel încât rugăciunea și rugăciunea să poată reuși să-l înlăture. " - Gleanings din Scrierile Bahá'u'lláh, p. 133

„Abdu'l-Baha a fost rugat să explice dacă predestinarea menționată în Cărțile Sfinte a fost fixată, a fost efortul de ao schimba inutil? La care el a răspuns: "Soarta este de două feluri: unul este decretat, iar celălalt este condiționat sau iminent. Soarta decretată este aceea care nu se poate schimba sau modifica, iar soarta condițională este cea care poate apărea. Deci, pentru această lampă , soarta decretă este aceea că uleiul arde și va fi consumat, prin urmare, eventuala sa dispariție este un decret pe care este imposibil să-l modifice sau să îl schimbe, deoarece este o soartă decretată. În același mod, în corpul omului o putere a vieții a fost creată și de îndată ce va fi distrus și încheiat, corpul va fi cu siguranță descompus, așa că atunci când uleiul din această lampă va fi ars și terminat, lampa se va stinge fără îndoială.

"Dar soarta condiționată poate fi asemănată cu asta: în timp ce există încă ulei, un suflu violent suflă pe lampă, care o stinge. Aceasta este o soartă condiționată. Este înțelept să o evităm, să te protejezi de ea, să fii prudent Și circumspect. Dar soarta decretată, care este ca finisarea uleiului în lampă, nu poate fi modificată, schimbată sau întârziată. Trebuie să se întâmple; este inevitabil ca lampa să se stingă. " - Câteva întrebări cu răspuns, p. 244
În viața mea (nu sunt expert în nimic altceva) această explicație înseamnă că sunt predestinat să sufăr consecințele nu numai ale propriilor mele decizii, ci și ale celor făcute de alții de pe planetă - și chiar ale vremii! Așa funcționează creația. Soarta mea este parțial predeterminată de lucruri precum sexul meu, ereditatea mea și locul în care m-am născut pe planetă.

Fericirea mea este însă în întregime sub propriul meu control. Pot alege cum să reacționez la chestii care mi se întâmplă, indiferent de sursă. Am ales o religie ale cărei învățături îmi dau această putere, precum și încrederea că este posibil să găsesc pietre de cunoaștere în orice, pentru că creația are un scop. Va fi nevoie de efort. Și credința. Putin cate putin, zi de zi.