Un colind de Crăciun

• Mai 4, 2024

Spiritul de a da Crăciun și Yule este în aer. Noi, pe site-ul de literatură horror de la coffebreakblog.com, am dori, din nou, să reflectăm la una dintre poveștile noastre preferate de Crăciun. Nu, nu vorbesc despre viziunile prunelor de zahăr delicioase și nici ale renilor cu nas roșu; nu, nici măcar misteriosul om de zăpadă care prinde viață cu ajutorul pălăriei sale magice pentru a se juca cu copiii. Este timpul să discutăm încă o dată despre epitomul uneia dintre cele mai celebre povești ale Crăciunului, Un colind de Crăciun de Charles Dickens.

Deși acesta este un clasic al literaturii de Crăciun (nu-l voi înțelege, Duh, Doamne ferește), am fi amintit să nu-i medităm locul în marea schemă a literaturii horror. În temele sale puternice de răscumpărare și speranță prin Ebenezer Scrooge, altfel împietrit și crud, să nu uităm că povestea este, așa cum ar spune Charles Dickens însuși, o poveste de fantome. Ciudățenia din Un colind de Crăciun a fost spălată de familiaritatea sa. Ar trebui să remarcăm, totuși, că Scrooge decide să-și schimbe modurile mizerabile numai după ce a fost obligat să treacă printr-o călătorie mondială dureroasă și terifiantă în trecutul său, prezentul și viitorul său. Ce ar putea fi mai oribil de atât?

Temele supranaturale evidente pe care le-am putea viza în această poveste de Crăciun sunt fantomele în sine. Jacob Marley, partenerul de afaceri unic al lui Ebenezer, apare la Scrooge la șapte ani după noaptea morții sale (Crăciunul Crăciunului) pentru a-l avertiza asupra infracțiunii iminente cu care se confruntă dacă nu își schimbă natura urâtă, egoistă. Scrooge află în curând că Marley este înlănțuită într-o soartă oribilă: cutreierând lumea fără un sens al scopului și o mulțime de regreturi datorită naturii urâtoare a sinelui său viu. Cu toate acestea, adevărata groază a poveștii revine lui Scrooge însuși, deoarece este răpit de spiritele puternice ale Crăciunului și forțat prin propriile sale amintiri. Învățăm pe măsură ce povestea progresează că Scrooge nu a fost întotdeauna monstrul în care a devenit; a fost cândva un om promițător, bun, devenit corupt și izolat de dorința sa de avere materială. Provenind dintr-o copilărie strictă, posibil abuzivă și crescută consumată de lăcomie, el renunță la toate oportunitățile anterioare de iubire, familie și fericire, luptând împotriva acestor noțiuni, în special la Crăciun, o vacanță pe care a ajuns să o disprețuiască. Și ajunge în curând să realizeze efectul pe care îl are asupra sa, precum și asupra celor din jurul său.

Povestea culminează, în timp ce Scrooge este martorul ororilor din jurul imaginilor tulburătoare ale unui mort neelucidat în compania Ghostului Viitorului Crăciunului asemănător morții, doar pentru a afla că (ATENȚIE ... SPOILER!), Însuși Scrooge este cel care moare, suflând ultimul său, singur, cu nimeni care să nu-l mângâie sau să-l jeleze trecerea. Există ceva în literatură atât de predispus ca atunci când Scrooge își descoperă propriul nume pe mormântul pustiu? În disperarea sa, în frica sa de izolare totală și de lipsa oricărei influențe bune pe care le-a creat, el jură să devină o persoană capabilă să facă bine.

Această poveste lovește acasă în multe feluri. Cui nu îi este frică să moară singur, de corupția și damnarea propriilor lor suflete? Cu toate acestea, această poveste fantomatică este mai multă speranță decât mulți de acest fel. Scrooge învață nu numai sensul dăruirii la Crăciun, ci și „să onoreze” Crăciunul din inima sa și „să încerce să-l păstreze tot anul”. Profitați de această ocazie pentru a merge direct la sursa uneia dintre cele mai populare și adaptate povești de Crăciun din toate timpurile; dacă această poveste fantomatică nu atinge adevăratul sens al Crăciunului, atunci o bătaie de seamă pentru tine!

Instrucțiuni Video,: COLINDE TRADITIONALE ROMANESTI (Colaj Craciun 2016) (Mai 2024).