Conștientizarea consumatorilor cu privire la riscurile bancare
Frecvența eșecurilor bancare în ultimul an și volatilitatea continuă a piețelor financiare exacerbate de problemele de credit și de locuințe au mulți oameni care se întreabă de siguranța banilor lor. Deși, este imposibil de a prezice dacă o anumită bancă va eșua sau nu, pentru consumatori, tulburările din sectorul financiar ilustrează cu claritate necesitatea de a deveni mai proactivi și mai bine informați în problemele de finanțe și de gestionare a banilor.

Băncile pot fi supuse unei game largi de riscuri, inclusiv, fără a se limita la:

Risc de credit: Limitat definite, băncile au risc de credit atunci când debitorii nu pot să-și ramburseze împrumuturile. „Amortizările” excesive ale împrumutului pot avea un impact negativ grav asupra sănătății financiare a băncii.

Riscul ratei dobânzii: Fluctuațiile ratelor dobânzii pot afecta activele și pasivele unei bănci. Băncile respectă obișnuita regulă stabilită: cumpărați ieftin, vindeți dragi. Pentru bănci, acest lucru se traduce prin împrumut ieftin și împrumut drag. Diferența dintre rata împrumutului și rata creditării se numește marjă. Mărimea marjei este un factor care determină rentabilitatea băncii. Când rata dobânzii se schimbă, băncile trebuie să își adapteze politicile de împrumut și de creditare în consecință. Obiectivul principal este să se asigure că creditarea este o activitate profitabilă.

Risc de levier: Băncile au două surse principale de finanțare, adică, capitaluri proprii (veniturile acțiunilor cumpărate de acționari) și datoria (fondurile împrumutate). Aceste fonduri împrumutate constituie efectul de pârghie al firmei. Capitalurile proprii (acțiuni plătite) constituie capital. Proporția capitalului social divizat la activele totale arată gradul de risc pe care îl suportă banca. Acest raport se numește raportul de îndatorare și indică măsura în care banca este finanțată din capitaluri proprii în comparație cu datoriile. Cu cât utilizarea datoriei este mai mare pentru a finanța o bancă (sau, orice activitate în general), cu atât riscul este mai mare din cauza creanțelor creditorilor.

Riscul de tranzacționare: Tranzacționarea, în general, presupune două activități, cumpărarea și vânzarea de produse. Produsele pe care băncile le cumpără și le vând se numesc valori mobiliare sau instrumente financiare (de exemplu, obligațiuni sau „instrumente derivate”). Deoarece prețurile acestor valori mobiliare variază, profiturile băncilor sunt influențate de modificările prețurilor de cumpărare și de vânzare ale acestor titluri. Prin urmare, aceste activități de tranzacționare implică anumite speculații informate (sau dezinformate!).

În concluzie, activitatea bancară este o afacere riscantă, iar conducerea instituțiilor financiare are o responsabilitate grea pentru asigurarea rentabilității acestora. În mod clar, eșecurile bancare pot avea consecințe semnificative, de anvergură, nu numai pentru economie și piețele financiare, ci și pentru populația în general. Piețele financiare sunt ca linia de viață a economiei și exercită o influență profundă asupra unor aspecte cheie precum nivelurile de ocupare, veniturile și consumul.


Doar în scop informativ.

Instrucțiuni Video,: 97% Owned - Economic Truth documentary - How is Money Created (Aprilie 2024).