Advaita

• Mai 17, 2024

Luați în considerare următoarea situație: vă aflați în mijlocul clasei, treceți și rămâneți în Warrior III Ta Drishtisau privirea focală se oprește, iar câmpul tău de vedere preia persoana din dreapta ta, care pare să țină frumos poza. Gândul îți strălucește prin minte că poate reprezenta cu ușurință pentru un calendar de yoga, urmat de o listă de moduri în care manifestarea ta de poză lipsește. În acest moment, căzi din poză. Ce s-a întâmplat?

În calitate de occidentali, suntem crescuți să vedem lumea ca un sistem de entități discrete. Studiem matematica la clasa de matematică și știință în laborator. Mergem la sală pentru a lucra, la magazin alimentar pentru hrănire fizică și la o casă de cult pentru împlinirea spirituală. Din această cauză, suntem programați pentru a compara și a contrasta: această idee este diferită de cea, iar pentru a finaliza lucrurile, facem o listă de pași separati.

În doze mici, acest tip de gândire poate fi extrem de util. Problema apare atunci când ne-identificăm excesiv cu această idee de separare. Pentru a ne vindeca bolile, mergem la un medic, care prescrie medicamente, în loc să ne uităm la stilul nostru de viață general și la ce putem modifica pentru a trăi într-un mod mai sănătos. În calitate de membri ai comunității, adoptăm legi pentru a scăpa orașele noastre de persoanele fără adăpost, mai degrabă decât să tratăm problema ca o rețea complexă de motive inter-legate, care trebuie abordate înainte ca toată lumea să își permită locuințe. Și în calitate de alegători, ne uităm la sunături și soluții simple la problemele complexe care abordează civilizația.

În același mod, împărțim practica noastră de yoga în diferite asane, separarea pozelor „prep” de cele „avansate”. Ne străduim să învățăm alinierea, ceea ce este bun pentru corpurile noastre; cu toate acestea, atunci ajungem să credem că există un „mod corect” și un „mod greșit” de a fi într-o anumită poziție. Ne comparăm corpurile cu cele de pe celelalte rogojini și găsim vina cu ele.

Ce se întâmplă dacă ar exista un alt mod de a trăi?

Evident, această întrebare este neplăcută. Ca yogi / nis, ne străduim Ca yogi / nis angajat, ne străduim să ne îndepărtăm înțelegerea lumii de ideea că suntem separați de orice altceva, mutându-ne, în schimb, într-o înțelegere că suntem parte a întregului. Când realizăm acest lucru, interacționăm diferit cu lumea; începem să trăim dintr-o perspectivă mai mare, mai extinsă. Această schimbare poate fi exprimată pe măsură ce trecerea de la sine la Advaitasau non-dualitate.

Pentru a reveni la clasa de yoga: ce se întâmplă dacă singura diferență dintre o poză „prep” și „poza reală” a fost perioada în care există fiecare? Cu alte cuvinte, ce se întâmplă dacă nașterul tău Războinic III și frumosul războinic al vecinului tău ar fi de fapt unul și același? Ce se întâmplă dacă motivul pentru care cădem dintr-o poză atunci când ne comparăm corpul cu alții este faptul că comparația a determinat mintea noastră să părăsească poza, iar corpul nostru urmează doar exemplul? Ce se întâmplă dacă meseria noastră pe covoraș nu este să ne schimbăm corpurile, ci mai degrabă să fim unul cu ei în acest moment anume? Ce se întâmplă dacă urmărirea unei poze este la fel de importantă sau chiar mai importantă decât pozitia separată de preparare și studiu și practică?

Termenul Advaita este folosit în general pentru a descrie filozofia Vedantei, care susține că nu există Sinele separat de restul lumii și că ceea ce căutăm este deja în interiorul nostru. În același timp, este un concept important pentru yoghinii care doresc să exploreze poziții dincolo de un plan fizic. Ar trebui să exersăm asana sau pranayama? Ar trebui să încercăm să stăm sau să mergem cu meditația? Ar trebui să ne concentrăm pe propria noastră iluminare sau să lucrăm pentru îmbunătățirea lumii?

Dintr-o perspectivă a Advaita: ce se întâmplă dacă răspunsul la toate întrebările de mai sus este „da”?