The Hunter Film Review

Martin David, singurul existențial interpretat de Willem Dafoe în „The Hunter”, este similar cu Neil McCauley, hoțul interpretat de Robert De Niro în „Heat” (1995) de Michael Mann. Ambele personaje sunt metodice și meticuloase, care trăiesc în afara granițelor convenției, fără legături de familie. Dar, în timp ce McCauley nu se îndoiește niciodată de alegerile sale, David vacilează atunci când se confruntă cu nevoile unei familii îndurerate și cu măreția sălbăticiei din Tasmania.

David este angajat de o companie biotehnologică, RedLeaf, pentru a vâna ultimul tigru din Tasmania, astfel încât materialul său genetic să poată fi patentat și exploatat. Odată ajuns pe insula îndepărtată de pe coasta de sud a Australiei, David își asumă identitatea unui profesor care studiază fauna sălbatică locală. El devine o țintă a agresiunii pentru comunitatea de exploatare locală, care presupune că este un activist de mediu (sau „greenie”) care vrea să își închidă afacerile.

Viața lui David este complicată și de aranjamentele sale de viață. Singura sa opțiune de cazare este casa lui Lucy (Frances O´Connor), văduvă profund deprimată, cu doi copii mici. David începe să pună casa în ordine, fixând generatorul pentru a restabili puterea și apa caldă. Copiii se smulge treptat la exteriorul lui David, până când se află în rolul de tată. RedLeaf are spionii, însă compania nu va scuti pe nimeni în căutarea supremației biologice.

„The Hunter” este adaptat din romanul Julia Leigh, cu creditul primar acordat scenaristului Alice Addison. Addison și regizorul Daniel Nettheim folosesc o cantitate minimă de dialog pentru a înainta povestea înainte, transmitând majoritatea informațiilor prin imagini subtile și uimitoare. Peisajul tasmanian este un element integrant al filmului și este folosit pentru a reflecta starea de spirit interioară a personajului Dafoe. Dafoe este singur pe ecran, în pustiu, pentru perioade îndelungate de timp, iar prezența sa conigentă și enigmatică este un motiv major pentru care filmul funcționează. Superba opțiune de fotografiat a cinematografului Robert Humphreys este un alt motiv de urmărit și, aș susține, este un exemplu de superioritate de 35 mm față de videoclipul digital.

„Vânătorul” începe cu imagini ale unui tigru din Tasmania în captivitate, luat în 1933. Când tigrul a murit în 1936, se presupune că dispărea. Tigrul tasmanian a fost vânat doar pentru că guvernul s-a temut că ar putea decima populația de oi a insulei. Filmul lui Nettheim începe, apoi, cu tigrul ca simbol al lăcomiei și nebuniei umane. Căutarea lui Martin David pentru tigru și respingerea sa finală a obiectivelor industriei biotehnologiei, transformă tigrul într-un simbol al speranței și al răscumpărării.

„The Hunter” a fost lansat inițial în SUA în 2012. Este evaluat R pentru limbaj și pentru o scurtă violență realistă. DVD-ul are suplimente, inclusiv interviuri cu distribuție și echipaj. Disponibil și pe Amazon Video, am urmărit filmul pe cheltuiala mea. Recenzia postată pe 4/07/2016.

Instrucțiuni Video,: The Hunter - Movie Review (2011) (Mai 2024).