Cercetarea celulelor stem noua loterie de supraviețuire?
John Harris a propus odată un experiment de gândire intitulat Loteria de Supraviețuire (1). Conceptul era destul de simplu: fiecărei persoane i s-a atribuit un număr legat de machiajul genetic al ei sau al organelor sale. Atunci când s-a putut demonstra că două sau mai multe vieți ar fi salvate prin moartea unui transportator al unui număr, acea persoană era de așteptat să-și predea viața pentru a salva cele două sau mai multe persoane.

În mod evident, presupunerea este o utopie: există o lipsă completă de coruptibilitate a sistemului; nimeni nu este scutit de participare; toată lumea va participa conform indicațiilor. Cei care, în general, ar fi susținut ideea că „nevoile multora depășesc nevoile celor puțini” (parafrazând Spock) consideră că acordul cu un mod forțat sau forțat de a salva vieți pare a fi nerecomandabil. La urma urmei, persoana ucisă pentru ca cei doi sau mai mulți să poată trăi este la fel de valoroasă ca și a căror moarte este amânată temporar. Astfel, este cu adevărat acceptabil să comerțăm o viață pentru alta? Sau, în alternativă, este similară cu practica NAZI de a aloca valoare vieții, creând astfel doctrina vieții demne și nedemne?

Cercetarea cu celule stem prezintă provocări similare celor care acceptă un făt ca ființă vie. Pentru cei care o consideră ca o mușchi de țesut sau o masă de celule nu suferă emoțiile contradictorii asociate cu uciderea unui făt viabil, pentru a salva viețile celor care merg deja pe pământ sau a generațiilor care urmează să vină.

Cu toate acestea, chiar dacă nu doriți să vă împiedicați de moștenirea filosofică care este teorema Loteriei de Supraviețuire, faptul că Constituția Statelor Unite nu dă Congresului dreptul de a aloca orice finanțare pentru cercetarea științifică face o muncă rapidă de luptă pentru cercetarea cu celule stem. Articolul I, secțiunea 8 este destul de clar în limitarea puterilor Congresului.

Este oarecum uimitor să considerăm că dezbaterea aprinsă care are loc cu privire la cercetarea cu celule stem este sacrificată la altarul care este separarea bisericii și a statului sau pierdută la despicarea firelor de păr care încearcă să determine când începe viața; în schimb, răspunsul este oh atât de simplu și destul de scurt: guvernul federal nu are nicio treabă să facă afaceri cu cercetarea cu celule stem. Cine ar fi crezut că o dilemă etică poate fi rezolvată atât de ușor?


(1) Harris, John (1975). "Loteria de supraviețuire." Filozofie, 50: 81-87.